De ce este important un toner facial înainte de cremă?
mai 27, 2026
Există oameni care pleacă la plimbare pentru mișcare, pentru aer curat sau pur și simplu pentru câteva momente de liniște. Eu plec pentru toate acestea, dar aproape niciodată nu mă întorc cu mâna goală.
Mai ales din vară până spre toamnă, când natura este atât de darnică, orice plantă pe care o întâlnesc îmi atrage atenția. Dacă o cunosc și știu că poate fi folosită, de multe ori nu mă pot abține să nu o culeg.
Eu chiar am o problemă. 😄(cine face ca mine stie ce zic)
Nu pot să ies la plimbare prin natură și să trec nepăsătoare pe lângă plante.
Pentru mine, acesta a devenit un mic ritual. Plec la plimbare fără să-mi propun neapărat să aduc ceva acasă, dar mă întorc cu câte o mică comoară din natură.
O pasiune care vine din copilărie
Cred că legătura mea cu plantele nu a apărut întâmplător.
Am crescut într-o familie în care ceaiul a făcut întotdeauna parte din viața noastră. Îmi amintesc de tata, care se ocupa dimineața de ceai. Era ceva firesc pentru noi, parte din rutina familiei.
Nu era nevoie de ocazii speciale. Ceaiul era pur și simplu acolo.
Iar obiceiul acesta a rămas cu mine și după ce mi-am întemeiat propria familie. Și astăzi, ceaiurile nu lipsesc din casa noastră.
Poate de aceea, atunci când merg prin natură și văd plantele pe care le-am cunoscut de mici, simt că mă întorc într-un fel la rădăcinile mele.
Parcă plantele îmi spun: „Ia-ne și pe noi acasă”…
Poate sună puțin ciudat, dar uneori chiar am impresia că plantele îmi atrag atenția.
Merg pe o cărare și observ o plantă pe lângă care poate alți oameni trec fără să o bage în seamă. Eu mă opresc.
O privesc, o recunosc și mă gândesc imediat unde aș putea să o folosesc.
Am această conexiune cu natura pe care nu știu să o explic foarte bine în cuvinte. Pentru mine, Pământul nu înseamnă doar locul pe care pășim. Înseamnă viață, hrană, plante, anotimpuri și toate lucrurile simple pe care uneori uităm să le mai observăm.
Și cred că atunci când începi să fii atent la natură, începi să vezi cât de mult ne oferă.
Ce fac cu plantele după ce le culeg?
Nu le duc acasă și le pun pur și simplu într-un borcan.
Îmi place să am grijă de ele și după ce le culeg.
Le așez la uscat într-un loc uscat, întunecos și bine aerisit, unde să se poată usca în condiții potrivite. Aștept până când sunt bine uscate, apoi le păstrez în recipiente curate, ferite de lumină și umezeală.
Îmi place să le văd apoi așezate în borcane, fiecare cu locul ei.
Parcă adun, de fapt, mici bucăți din anotimpurile prin care am trecut.
Vara într-un borcan. Toamna într-altul.
Și peste timp, când deschid un recipient, îmi amintesc de locul de unde am cules planta, de plimbarea aceea și de ziua în care am găsit-o.
Mai mult decât plante, sunt amintiri
Poate acesta este unul dintre motivele pentru care îmi place atât de mult să culeg plante.
Nu adun doar plante.
Adun amintiri.
Adun zile de vară, plimbări, mirosul pământului, liniștea de pe drum și bucuria aceea simplă de a găsi ceva frumos.
Într-o lume în care suntem obișnuiți să cumpărăm aproape totul gata pregătit, mie îmi place ideea de a mă întoarce uneori la lucrurile simple.
Să merg pe jos.
Să observ.
Să culeg cu grijă ceea ce cunosc.
Să usuc.
Să păstrez.
Să folosesc.
Și, mai ales, să nu uit de unde vin aceste lucruri.
Cred că Dumnezeu ne-a lăsat multe daruri în jurul nostru
Eu cred că Dumnezeu a lăsat în natură foarte multe lucruri minunate pe care noi avem datoria să le cunoaștem și să le respectăm.
Plantele au fost folosite de oameni din generație în generație, iar multe dintre tradițiile acestea simple s-au transmis în familie.
Pentru mine, ele nu sunt un înlocuitor pentru sfatul sau tratamentul medical atunci când acesta este necesar, ci fac parte dintr-un stil de viață în care încerc să rămân cât mai aproape de natură și de lucrurile simple.
Și poate tocmai asta îmi place cel mai mult: faptul că natura ne învață să fim mai atenți, mai răbdători și mai recunoscători.
O tradiție pe care vreau să o duc mai departe
Mă bucur că obiceiul pe care l-am văzut în copilărie nu s-a oprit la mine.
Astăzi, ceaiul este în continuare prezent în familia mea.
Iar atunci când culeg plante, le usuc și le păstrez, simt că duc mai departe o mică parte din povestea familiei mele.
Poate că, peste ani, și copiii mei își vor aminti de mirosul unui ceai pregătit dimineața, de borcanele cu plante din casă și de plimbările în care mama nu reușea niciodată să se întoarcă cu mâna goală. 🤍
Pentru mine, asta înseamnă conexiunea cu natura.
Nu este doar despre plante.
Este despre familie.
Despre amintiri.
Despre rădăcini.
Despre recunoștință.
Și despre bucuria de a descoperi, în fiecare anotimp, câte un mic dar pe care Pământul ni-l oferă.
